DE CE NU NE PREGATIM PENTRU CUTREMUR?

Publicat pe19-10-2021 De

Titlul si argumentatia nu ne apartin, dar pentru ca ziua de 13 Octombrie marcheaza Ziua Internationala pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale, aniversata recent, credem ca e o buna ocazie de a scoate in fata unul din cele mai bune discursuri privind pregatirea (sau lipsa ei), pentru cutremur.

Steven Eberlein specialist in pregatirea la dezastre, si-a construit un scop din a informa si motiva oamenii sa se pregateasca pentru dezastre, in special pentru cutremure pentru ca, asa cum el insusi isi incepe discursul, “niciodata in istoria omenirii, oamenii nu au stiut atat de multe despre un risc atat de mare”.

Ceea ce spune Eberlein ne este in intregime aplicabil si noua pentru ca traim intr-o tara cu risc seismic ridicat, Bucurestiul este capitala europeana cu cel mai mare risc seismic, comemoram anual cutremurul din 4 martie 1977 ale carui efecte au dus la importante daune materiale si pierderi de vieti omenesti si cu siguranta, fiecare dintre noi am simtit macar unul si putem intui fragilitatea pe care o avem in fata unui dezastru natural, asa cum este un cutremur.

Si totusi, de ce nu ne pregatim pentru cutremur?

Sunt 2 motive enumerate de Eberlein pentru care “nu doar ca nu suntem pregatiti, dar inca nu ne-am hotarat sa ne pregatim”:

  1. Crezi ca nu stii ce trebuie sa faci – a fi pregatit pentru un cutremur inseamna sa fii pregatit sa campezi in orice loc te-ai afla, la birou, acasa sau in masina. Inseamna inclusiv sa fii pregatit sa iti gasesti familia atunci cand drumurile sunt distruse si liniile de telefonie nu functioneaza.
  2. Lipsa simtului realitatii – stim care este lucrul corect care trebuie facut, dar cu toate astea, nu ai asteptari de la cei din jur sa il si faca.

Solutia?

Asa cum o vede Eberlein, solutia poate veni prin construirea a ceea ce se numeste structura permisiunii.

“Iata cum functioneaza aceasta structura a permisiunii – la o cina cu prietenii, toti sunt adunati la masa si sunt pregatiti sa manance, insa toata lumea asteapta politicos ca o persoana sa ia atitudine si sa inceapa sa manance. Ce fac toti ceilalti? De indata ce prima persoana a inceput sa manance, incep si ei pentru ca acea prima persoana a creat structura permisiunii. Iar daca cineva din grup nu mananca, toti ceilalti vor pune presiune pe el, intrebandu-l de ce nu mananca. Asa functioneaza o structura a permisiunii.

Dupa ce veti pleca astazi de aici (n.r. discursul are loc in cadrul unui eveniment TEDx, in 2018), veti incepe sa va pregatiti putin, va veti construi un mic kit, in care veti pune apa, veti face acel plan cu familia si veti face ceva interesant: veti incepe sa vorbiti cu cei dragi voua, in cercul vostru, despre asta. Si iata ce se va intampla dupa ce incepeti sa impartasiti aceasta informatie, chiar daca nu va asteptati: veti afla ca si alte persoane din cercul vostru au inceput sa se pregateasca. Adevarul este ca multa lume se pregateste in secret pentru ca oamenilor le e teama sa nu se faca de ras, ceea ce este un fenomen cultural ciudat, dar pe masura ce veti repeta acel exercitiu de a construi structura permisiunii, incepeti sa normalizati pregatirea. In momentul in care s-a normalizat, devine ceva ce poate fi prevazut si pe masura ce avem astfel de asteptari unii de la ceilalti, asta e un lucru nou, avem o cultura noua. Cultura e simpla, cultura presupune ca fiecare dintre noi sa faca tot ce poate pentru a satisface asteptarile celuilalt. Aceasta este metoda prin care ne putem pregati pentru un cutremur aproape de neimaginat.”

Concluzia

Exemplul cu care Eberlein isi incheie discursul este reprezentativ pentru modul in care structura permisiunii salveaza vieti.

“In 2004, eu si sotia mea locuiam in Sri Lanka, eram in zona unui tsunami care s-a creat in urma unui cutremur, in a treia cea mai mare zona de subductie din intreaga istorie. Am lucrat acolo impreuna timp de 1 an de zile pentru a ajuta si apoi ne-am intors inapoi in Oregon.

Ceea ce ma speria la gandul de a ma intoarce in Oregon nu era sa invat despre zona de subductie in care ne aflam, ci ingrijorarea pentru urmatoarea intrebare: o cultura care nu a experimentat niciodata un eveniment atat de mare, poate sa se schimbe inainte ca evenimentul sa aiba loc, si nu dupa, cand este deja prea tarziu? Apoi am invatat o mica lectie care mi-a dat putina speranta: foarte aproape de epicentrul cutremurului din Sri Lanka, exista un trib in Insulele Andaman. Acest trib nu a experimentat niciodata un tsunami generat de un cutremur, si cu toate ca acel tsunami a luat 250.000 de vieti omenesti intr-o singura zi, ei nu au avut nicio victima. Motivul pentru care nimeni de acolo nu si-a pierdut viata este pentru ca ei au stabilit acea structura a permisiunii cu multe generatii in urma, dupa un tsunami de mult uitat.

Generatie cu generatie, conversatie cu conversatie, in momentul in care au avut nevoie, ei au stiut sa se adaposteasca pe forme de relief inalte.”

Va invitam sa urmariti in intregime discursul lui Steven Eberlein, sa incepeti sa va pregatiti si sa vorbiti cu ceilalti despre asta pentru ca, asa cum el insusi incheie:

“Niciodata in istoria omenirii, atat de multi oameni nu au stiut atat de multe lucruri despre un cutremur cum stim acum, dar cunoasterea nu este intelepciune pana cand nu te schimba. Cu totii traim in diverse variatiuni ale lipsei simtului realitatii, nu subestimati niciodata dorinta simtului comun pentru redescoperire, trebuie doar sa va dati permisiunea.”

Why we do not prepare for earthquakes | Steven Eberlein | TEDxPortland

Produse recomandate
Adauga un comentariu
Adauga un raspuns

Meniu

Setari

Click pentru mai multe produse.
Niciun rezultat gasit. Incearca din nou cu alte cuvinte cheie.

Trebuie sa te autentifici in cont pentru a adauga produse Favorite.

Autentificare